Nascutsi in prapastia cu vise spulberate ..

Ne innecam cu alcool si ne otravim cu fum de tsigara , ne alinam durerea cu droguri prescrise de medici si ne prefacem ca totul este perfect .
Ceasul cu alarma ne sparge timpanele la prima ora , iar dusul ne loveste violent peste corpul adormit , ne asezam la masa , incercand sa inghitim micul dejun , de parca ar fi verde de Paris .
Hainele ne ascund culoarea pielii , in timp ce pornim spre munca , precum niste sclavi . Tentele de gri , alb si negru ne inunda viata si privirea , iar gustul marului rosu si copt e atat de departe de zilele copilariei .
La munca suntem tratati ca niste nimicuri , primim doar salariul pentru a`l da inapoi la facturi , mancare si imbracaminte , dar nu pentru alte necesitatsii .
Pe strada , totul se misca rapid , dand impresia ca vrea sa fuga , dar singuri care trebuie sa fugim suntem noi .. Obositsi , stresatsi si ucisi de tot ceea ce ne inconjoara .
Seara .. ne intoarcem acasa si aprindem televizorul , doar pentru a ne vedea adevarata natura .. Sa vedem cat de malefici suntem , realizand intr`un final , ca am ramas animalele insetate dupa sange . Ne place si ne hranim cu violentsa , rautatea vazuta la altsii , dar fara sa ne dam seama suntem impinsi usor , usor spre nebunie .
Din cand in cand scapam , dar suntem atrasii ca un magnet inapoi la monotonia vietsii umane . Suntem constientsi ca nu avem scapare , iar .. daca scapam , ne intoarcem , de parca ar fi un drog , fara de care nu am putea trai .
Mergem la doctor cand suntem la pamant , dar nu primim altceva decat vitamine sau droguri , pentru a ne continua munca de zombie al societatsii .
O data la saptamana , ne intalnim cu prieteni , in acelasi bar sau restaurant , unde comandam alcoolul sau mancarea care ne placea intr`un trecut sters , dar gustul nu`i la fel si dupa ne intrebam de ce continuam sa repetam greseala , asemenea unui sociopat .. care nu poate recunoaste adevarul .
Vrem sa parem fericitsi .. ca si cum , viata ne este perfecta , ne mintsim pe noi insine si dupa prietenii , nu putem sa vorbim decat despre munca si nimic altceva .
Vrem sa parem fericitsi .. cand .. defapt suntem niste robotsi construitsi din carne si oase , oameni nefericitsi , care nu stiu altceva decat rutina .
Ne intoarcem acasa , ne asezam in pat , intre patru peretsi de caramida si nu vorbim decat cu noi insine , pentru ca nu avem pe nimeni alaturi cu adevarat .. Oricum maine va reincepe ciclul robotizat al vietsii .
Intr`un final murim , imbatatsi de tristetse udata cu alcool ieftin , dar suntem inlocuitsi repede de alte furnici uriase , care ne continua munca pentru a ascunde adevarul de minciuna .
Nu ne dam seama , realitatea este hipnotizanta , medicamententoasa si ipocrita . Credem ca vom fi retsinutsi pentru cine stie ce munca colosala , dar defapt .. murim innecatsi in sangele celui care ne urmeaza ..