Poate nu ..

Incerci sa amortesti totul in tine .
Sa lasi totul sa piara in urma , undeva intr`un colt de amintire .
Viata ta e acum !
Asa ca ridici paharul .. In cinstea zambetelor sparte .. Care te`a mintit de atatea ori din oglinda .
Uita`te .... Ce ai ajuns .
Iti tarasti oasele rupte pe podeaua rece .
Simti praf in palme si nisip pe obraji .
Te credeai speciala , nu ? Te credeai atat de buna , atat de pura .. Te credeai om .
Templul din tine a cazut acum , s`a daramat , bucata cu bucata .
Lovitura cu lovitura , caramida cu caramida . De ce ai ochii morti ? De ce ai zambetul rece ? Si ce e cu buzele astea uscate ? Tanjesti .... Dar dupa ce ?  Nu mai ai dorinta , ochii iti sunt atat de goi ... iar oglinda sparta nu`ti mai poate reflecta imaginea .
Daca in oglinda ti`ai putea vedea sufletul , tu n`ai vedea nimic .........
Caci sufletul tau .. nu mai exista .
A existat vreodata ? E ca Dumnezeu , de`a murit trist si singur . Incerci sa te ridici pe bratele astea slabe si subtiri .
N`ai putere . Ramai cazuta . Asta esti .
AI INSELAT DIN NOU . VIATA SI TOT . PE TINE .. SI PE OAMENII PE CARE`I IUBESTI ..
Te pierzi atat de usor .. Unde`ti e acum lumina ? Unde`ti e drumul ? Si trenul asta .. Vine .. Vine .. O sa`l poti oprii ?
Nu , te ghemuiesti , te faci mica si astepti sa treaca pe cat de repede .
N`o sa regreti . N`O SA APUCI .
Asa ca pregateste evacuarea sufletului : 10 .... 9 .... 8 ....  .... 3 .... 2 .... 1 ....
... Am murit ...